Fiți parte a miracolului vieții!
„…Două telefoane stație poliție, patru agățători, costum de cowboy, pantofi de cowboy, pipă de cowboy, tutun de cowboy, brichetă de cowboy, mănuși de cowboy, suport pentru pistol, un cal, îmbrăcăminte pentru cal, găleată pentru cal, cinci frânghii, arc plus săgeți și un ceas ca al tău…”.
Acestea au fost dorințele lui Nicu. În 1998 avea 11 ani. Se afla internat într-un spital de boli infecțioase din București unde pe vremea aceea lucram ca asistent social. Era în stadiul terminal, fără șanse de supraviețuire, afectat de o boală ce și astăzi a rămas fără remediu. În acel moment dramatic pentru el, ne-a transmis aceste ultime dorințe. Între noi și Nicu s-a creat o legătură de atașament puternică. Cu toții am depus eforturi ca dorințele să-i fie îndeplinite. Îmi amintesc cum stația de transmisie recepție pe care i-am cumpărat-o a intrat pe frecvența echipei de pază a spitalului de ne-am trezit cu firma de securitate peste noi, iar la câteva zile după împlinirea dorințelor sale Nicu și-a revenit miraculos plimbându-se țanțoș prin curtea spitalului cu o insignă de șerif în piept. Marele miracol este acela că Nicu trăiește și astăzi, în Anglia și are peste 30 de ani.
Dragi prieteni,
Viața este un miracol si vă invit să fiți parte a miracolului vieții.
Condamnați răul și ura în toate formele sale. Purtați cu voi torța adevărului și luminați societatea acolo unde viața vă va așeza. Gândiți-vă la „costumele de cowboy”, la „agățătorile”, la speranțele pe care voi înșivă le puteți oferi celorlalți, căci de cele mai multe ori eforturile noastre aparent mărunte pot să genereze miracole în viețile semenilor noștri. Oamenii au nevoie de Sens iar dorințele pe care vi le-am citit la început au dat sens vieții lui Nicu.
Am convingerea că profesiile de sociolog și asistent social vă vor aduce un Sens în viață și astfel veți putea dărui și celorlalți Sensul de care și ei au nevoie pe cărarea vieții lor. Cred, viețile noastre sunt povești modelate deopotrivă de familie, împrejurări, educație, voință și credință. Uneori curg lin, alteori se învolburează, pot avea accente fericite sau triste, pot fi trăite cu intensitate maximă sau se pot derula aparent fără sens. Ceea ce face însă ca aceste fragmente să se unească și să devină un întreg este Sensul, proiecția în viitor a sinelui dorit! Această proiecție a cinematografului minții noastre nu poate rula fără emoții. Emoțiile reprezintă motorul acțiunii, emoțiile duc dorința și Sensul mai departe, pentru că acestea își au originea în profunzimile sufletești! Acestea fac parte din miracolul vieții.
Dragi absolvenți ai celei mai frumoase, mai strălucitoare și mai performante facultăți de sociologie și asistență socială de la nivel național, stă în puterea voastră, convingeți-vă, dăruiți un Sens celor din jur și fiți parte a miracolului vieții.
Vă mulțumesc!
Viitorul se construieste astazi!
Stimati membri ai Parlamentului Romaniei,
Doamnelor si domnilor ministri,
Inalti reprezentanti ai misiunilor diplomatice la Bucuresti,
Stimati invitati,
Dragi colegi asistenti sociali,
Dragi studenti,
Doamnelor si domnilor,
In fiecare primavara, de 5 ani incoace, inimile noastre construiesc istorie la Ateneul Roman. Iar pentru ca istoria se contruieste cu inima dar se desavarseste cu fapta, o sa va rog ca in ton cu denumirea campaniei noastre „Romania se ridica in picioare pentru asistenta sociala”, sa facem un gest simbolic, sa ne ridicam si sa aplaudam toti asistentii sociali prezenti in sala, merita aplauzele noastre…. Va multumesc!
Doamnelor si domnilor,
Viitorul se construieste astazi, aici! Este mai mult decat o sintagma, este mai mult decat un indemn motivational, este o realitate! Ceea ce noi vedem si ceea ce traim astazi este realitatea simtita si gandita cu multi ani in urma, cand am indraznit sa visam pentru profesia noastra, cand am indraznit sa privim dincolo de zid, dincolo de bariere.
Am plecat in 1990 de jos, de la o singura facultate de profil, astazi avem 23 de facultati pe intreg cuprinsul tarii! Atunci existau cativa asistenti sociali supravietuitori si absolventi ai Scolii Superioare de Asistenta Sociala „Principesa Ileana” din Bucuresti, astazi suntem 40.000. Atunci eram necunoscuti, astazi CNASR cucereste intreaga tara ridicand-o in picioare pentru asistenta sociala!
Prin campania noastra dorim sa reanviem spiritul de breasla in randul comunitatii noastre profesionale, sa redam demnitatea asistentului social iar asistentei sociale gloria si splendorile pe care le merita aceasta nobila profesie.
Strabatem tara in lung si-n lat, de la Est la Vest si de la Nord la Sud, aducand laolalta confratii de breasla, oficialitatile judetene, universitari, jurnalisti, celebritati locale, prieteni si sustinatori a caror inima bate pentru asistenta sociala.
Cred, doar impreuna putem sa construim un proiect solid si pe termen lung. Tocmai de aceea, in aceasta seara, o sa va spun cateva ganduri despre eroii campaniei noastre, despre cei care au ridicat România in picioare pentru asistenta sociala si va invit ca la final, sa-i aplaudam.
Am debutat in tinutul pandurilor, ridicand Gorjul in picioare pentru asistenta sociala. Multumim Cristina Ciucur si Minodora Sucea, jurnalistul pentru care asistentii sociali sunt categoric Supereroi.
Am urcat apoi in inima tarii, la Sibiu, intr-un decor rustic si complex, „La Bunici acasa”. Mulțumim Rita Guliman si compania, si mai ales jurnalistului sibian Doris Lupu ce prin verbu-i fermecat a sensibilizat intreg judetul la nevoile profesiei noastre.
Am trecut și muntii in judetul Neamt, in tinutul zimbrului dar si al capricornului. Multumim Mirela Negrus, Daniel Ursu si Nicoleta Ciocarlan. Iar pentru Andreea Trasnea, jurnalistul ce ne-a deschis inima judetului, transmitem recunostinta dar si prietenia noastra.
Am coborat si la Bacau, la domnul Lucian Bodor acasa, presedintele ce cu multa maiestrie si pricepere conduce ostenii nostri bacauani.
Ialomita lui Alin Potinche si Cristina Grasu nu putea lipsi, caci mereu s-a aflat in mijlocul evenimentelor istorice. Ne-am simtit foarte bine la Slobozia, multumim.
Filiala Ilfov-Giurgiu nu a stat deoparte, iar doamna comandant Cristina Teoroc a ridicat doua judete in picioare pentru asistenta sociala, la Fortul 13 Jilava.
Ne-am deplasat apoi la Podul Inalt… in tinutul domnilor Armeanu si Iulian Vlad, dar si al doamnelor Stefania Savin si Polixenia Condrea! Iar Mihaela Zarnescu a marcat deplin in media locala istoria campaniei noastre pe taram vasluian.
Poate va intrebati si pe buna dreptate: „cum de nu-i dor picioarele domnule dupa atata alergat prin tara?” Cristi Rosu nici nu intra in aceasta discutie, caci el poarta mereu bascheti. Pentru noi ceilalti, in pantofi, a fost mai greu.
A urmat fireste Argesul, tinutul voievodal al Basarabilor dar si al Nelidei Ghitulescu, a carei vointa, determinare si pricepere ne-a impresionat la maximum.
Am urcat si la Crisana, in Bihor, la doamnele Claudia Torje, Andreea Pontos si Arina Mos, ce ne-au demonstrat valoarea pasiunii, a credintei dar si a eficientei puse in slujba profesiei de asistent social. Multumim mult Crina Dobocan, sensibilul si dedicatul jurnalist local, prietenia ta ne onoreaza!
La Constanta, Marinela Grigore – amiralul nostru de la Marea Neagră si a sa echipa, cu sprijinul doamnei primar Mariana Gaju, a pus in scena o adevarata desfasurare de forte in comuna Cumpana!
In Banat, la Timisoara, in Aula Magna am simtit ca visul traieste, ca este posibil. Multumim voievodului banatean Cosmin Goian, jurnalistilor Nicoleta Popescu si Stefan Both, caci in Banat ei cred si cred nelimitat.
Am poposit si la Arad, un oras cuceritor ce ne-a primit cu bratele deschise. Multumim Ionela Dehelean, Alina Costin, Laura Andres, Claudia Boghicevici si Erika Stark. Un gand special pentru Claudia Untaru, jurnalistul ce ne-a surprins cu adevarat prin titlul reportajului publicat.
La Mehedinti am revenit, de data aceasta in grandiosul Palat „Teodor Costescu”. Multumiri inimoasei filiale locale pentru organizarea maretului eveniment si in mod special adresam multumiri presedintelui nostru Marius Roman, domnului Valentin Popescu, doamnelor Alice Dana Cioclu, Irina Cepoi si Costina Roman, dar si faimosilor jurnalisti mehedinteni Voica Briceag si Iustin Stavaru.
Caras-Severin, un faimos judet de munte, cu oameni hotarati si drepti s-a aliniat campaniei noastre. Un taram incarcat de istorie, de mitologie, de legende. Multumim Lavinia Popp, doamna carasenilor. Multumiri speciale doamnei Laura Sgaverdea, jurnalistul care stie, care poate, care face!
Am poposit si la Targoviste, la fosta resedinta domneasca iar inima doamnei Violeta Ioan ne-am convins a mia oara, bate, bate pentru asistenta sociala. Multumim Claudiu Dumitrescu si Alina Anghel, prin astfel de oameni ducem mai departe suflul imprimat pe harta tarii de CNASR.
La Suceava noi am fost. Mare eveniment si cu fast a pregatit doamna Ecaterina Croitor. Versul popular spune: „La Suceava, intre munti Dumnezeu e-n toate, Zimbrul tine la un loc oameni si cetate”.
Am poposit si pe malurile Somesului, la Satu Mare, la doamna Mihaela Motoc acasă – președinta ce cu noblețe și cu atitudine princiară a dat faima CNASR pe acele meleaguri.
Am descalecat apoi pe malul drept al raului Olt, la Valcea – unul dintre cele mai frumoase județe din Țara Romaneasca, supranumit de Nicolae Iorga: “capitala tipografiilor.” Multumim doamnei Andreea Dumitrascu, președinta ce a urcat muntele profesiei de asistent social, dar și doamnei Roxana Stoian, un demn urmaș al presedintei!
Am continuat periplul nostru în Tinutul Hunedoarei, la Teatrul Vechi din Petrosani, o bijuterie istorica ce pe deplin ne-a fermecat. Un eveniment plin de emoție, de magie și de sensibilitate a organizat Felicia Andrioni, presedinta ce ne-a demonstrat ca si asistenta sociala se poate ridica la rang de mare arta.
Ne-am intors in Cetatea Baniei. Se ridicara oltenii doamnelor si domnilor, în Aula Mihai I a Universitatii din Craiova. Nu oriunde si nu oricum, ci cu mare fala si fara precedent in istoria campaniei noastre. Despre prietenii olteni – Dumitru Otovescu, Florin Stancu, Lavinia Bucur, Emilia Sorescu, Andreea Nita, Adrian Stanulica, Ramona Saseanu ce cu multa gratie ne-a primit in studioul TVR – spunem doar atat: ma fratilor, jos palaria pentru felul in care ati gandit si ati pregatit evenimentul!
Doamnelor si domnilor, peste 20 de judete am ridicat in picioare pentru asistenta sociala, dar nu sigur, ci impreuna cu maestrii Cristian Rosu, Diana Cristea si Ioan Durnescu.
De un an de zile toti 4 stam in picioare pentru asistenta sociala si nu am obosit. Inca mai avem resurse, dar si jumatate din judetele tarii. Va asigur ca si ele se vor ridica in picioare pentru asistenta sociala. Acum, in 2018! Urmeaza Harghita, Tulcea, Cluj, Alba si tot asa pana ce intreaga tara va fi acoperita de sigla CNASR.
Doamnelor si domnilor,
Povestile frumoase n-au ramas si nu vor ramane niciodata nespuse. Povestile traiesc, sunt vii si ruleaza deseori tainic in cinematografele noastre sufletesti.
Tocmai de aceea, CNASR lanseaza astazi cinemateca noastra. Cinemateca despre care frumos va povestea Ambasadorul nostru, Doamna de poveste ce in fiecare an a dat stralucire Galei noastre si care pe deplin merita aplauzele dvs. Fara ea, sincer va spun, evenimentul nostru nu ar exista!
Din emotii se construiesc relatii… din emotiile noastre s-a nascut Gala Nationala a Excelentei in Asistenta Sociala, din emotiile dvs s-a construit o profesie, din inimile noastre se desavarseste o tara ridicand-o in picioare pentru asistenta sociala!
Ceea ce noi construim astazi, construim pentru generatiile viitoare, caci asa cum spunea Stefan cel Mare, prin cuvintele lui Barbu Stefanescu Delavrancea: Moldova nu este a noastra, ci a urmasilor urmasilor nostri…
Povestea continua, povestea merge mai departe, iar viitorul se construieste astazi, aici.
Va multumesc si va asigur de aceleasi eterne sentimente!
Discurs deschidere an universitar 2017-2018:
Totul începe de la o Carte!
Ma bucur sa va prezint astazi o noua generatie de studenti ai Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, o noua generatie care a acceptat provocarea noastra de a merge impreuna in aventura cunoasterii sociale. Va salut pe toti si va urez bine ati venit la cea mai prestigioasa facultate de profil din tara, unde sper sa petreceti cel putin 5 ani frumosi alaturi de noi, sau chiar mai multi caci unii dintre voi vor ajunge, sunt sigur, si la dizertatia de doctorat.
Inca de la inceput am sa va fac o marturisire: totdeauna cartile vor avea un rol decisiv in cariera si in vietile dumneavoastra. Iata de ce prezidiul de astazi este plin de carti, caci la noi la SAS se lucreaza mereu cu cartile pe masa!
Cu peste un sfert de veac in urma paseam, ca si dvs astazi, pentru prima data intr-un amfiteatru universitar. Eram plin de emotii, de curiozitati, de idealuri, dar și de incertitudini si temeri fata de necunoscut. Reuseam sa depasesc aceste stari de nesiguranta printr-un obicei ce s-a dovedit a fi, pe termen lung, un „loz castigator”: cumparam carti, din ce in ce mai multe carti. Era perioada imediat dupa Revolutie cand se traducea foarte mult iar librariile si tarabele din Capitala erau pline cu noutati, mai ales cele de la Universitate. Cumparam din instinct, aveam nevoie de o ancora in viata. O biblioteca intreaga mi-am construit atunci. Simteam ca totul incepe de la o carte. Ulterior am constientizat ca singura cale de a reusi este calea cartilor, caci pe termen lung, totdeauna cartile inving iar investitia in educatie este cea mai sigura, si cea mai inteleapta, si cea mai necesara investitie pe care o puteti face.
Cartile te ridica, te inalta si te fortifica, cartile iti deschid mintea si te indruma spre noi orizonturi, spre ceea ce este trainic, autentic si valoros. Una dintre cartile ce mi-a marcat studentia este Structura revolutiilor stiintifice de Thomas Kuhn, faimosul filosof si istoric al stiintei. Ideea ca stiinta si implicit cunoasterea umana trec periodic prin schimbari drastice de paradigma m-a urmarit mereu. Am constatat ca nici viata nu este liniara, ca si in viata apar uneori revolutii, salturi si chiar schimbari majore de destin. Sper ca si pentru dvs, venirea la facultate sa reprezinte o mica revolutie care sa duca la o schimbare majora de paradigma si sa priviti viata cu “imaginatie sociologica”, cum spunea marele Wright Mills. Iata cartea! Am doua exemplare si de aceea pe acesta vi-l daruiesc dvs. Avem un curajos in sala?
Si tot atunci, student fiind, m-a impresionat cartea lui Karl Popper Societatea deschisa si dusmanii ei. Stiind din experienta ca tirajul se epuizeaza repede, la aparitia acestei carti, eram deja la primele ore ale diminetii in fata tarabei de la Universitate pentru a achizitiona cele doua volume Vraja lui Platon si Epoca marilor profetii: Hegel si Marx. Apoi zilnic, pret de cateva saptamani le-am luat cu mine la cursuri, ma atasem de ele caci reprezentau sursa in care investisem nu doar rezervele mele financiare ci si pasiune, credinta si speranta! Pe vremea aceea cartile erau totusi putine, dar oamenii parca le iubeau mai mult. Astazi dvs. beneficiati de un avantaj cumulativ al societatii deschise, caci bibliotecile si cartile s-au inmultit. Doar la noi, la SAS va asteapta peste 25.000 de volume! Faceti un pas spre ele pentru ca vietile dvs sa se imbogateasca, faceti un pas spre ele pentru a valorifica la maxim cunoasterea de care va bucurati prin SAS, faceti un pas spre ele pentru ca biografiile dvs sa completeze si chiar sa marcheze candva istoria!
Dragi studenti, este important sa intelegem aceasta idee de o simplitate dezarmanta: totul incepe de la o carte! Cititul incepe de la o carte, aventura cunoasterii incepe de la o carte si chiar marile iubiri incep de la o carte… Investiti in carti, in biblioteca personala, frecventati bibliotecile universitare, exploatati gadget-urile moderne accesand bibliotecile virtuale, investiti timpul si energia tineretii voastre in carti, in cunoastere. Cartile te inspira, te invata si te sprijina, cartile reprezinta calea si nu de putine ori veti constata ca reprezinta si cel mai bun prieten al vostru. Prin carti ne putem depasi destinul, limitarile, iar uneori valoarea si diferenta in societate este data de cartile pe care le-ai citit si pe care ti-ai construit astfel destinul.
Si astazi mai cred in puterea si magia cartilor, si astazi mai cred si mai sper in miracolul cartilor. Ilustratorul Dave Kellett spunea: „nimic nu poate face ceea ce face o carte. Te ridica din viata ta… catre o lume cu totul noua… O carte este ca un vis pe care îl împrumuţi de la un prieten.”
Citeam de curand cartea cunoscutului blogger american Mike Tenbusch, The Jonathan Effect: Helping Kids and Schools Win the Battle Against Poverty, carte ce pune in valoarea „efectul Ionatan” – sprijinul oferit celor care se confrunta cu dificultatile, cu saracia, cu supraviețuirea. Nenumarati semeni de-ai nostri, si in mod special copiii si adolescenții se lupta precum regele David in tineretea sa cu lipsurile si nedreptatile sociale. “Ionatanii” construiesc strategii, conexiuni si ofera sprijin concret celor care au nevoie de “extraordinar” in vietile lor.
Dragi studenti,
Luati-va cartile drept aliati si fiti „ionatani” pentru prietenii si semenii vostri. Îndrazniti, depasiti-va destinul si marcati istoria cu vietile voastre!
Dragi absolvenți,
Visați măreț… e dreptul vostru!
Ne aflam astazi, in acest spatiu impresionant al Universitatii din Bucuresti, pentru a celebra o noua promotie de absolventi ai Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, dar si pentru a reaminti tuturor faptul ca Facultatea noastra pregateste prin traditie oameni de valoare iar promotia 2017 nu poate fi altfel decat o generatie de exceptie!
Sunt incantat sa vad in fata mea cateva sute de visatori, caci sunt convins ca fiecare dintre voi purtati in rucsacul vostru de absolvent un Vis frumos, un Vis pe care l-ati construit impreuna cu profesorii si colegii vostri.
Si de aceea sper sa va amintiti cu placere de anii petrecuti in facultate, si mai sper sa ne revedem in numar cat mai mare la master si apoi la doctorat, tot aici, la noi, la SAS!
Stiu ca multi dintre voi ati fost activi in facultate, ati participat la evenimente, ati organizat voi insiva o serie de activitati studentesti faimoase, iar altele le-am construit impreuna, si astfel am pus umarul, noi toti, la dezvoltarea facultatii.
Dragi absolventi, va multumesc pentru prietenia voastra, pentru sprijinul, pentru deschiderea pe care ati avut-o fata de facultate, fata de profesori, fata de colegi.
Foarte multi dintre voi sunteti atasati de facultate, iar pentru mine acesta reprezinta un indicator al succesului institutional.
Si e firesc sa fie asa, caci noi cu totii suntem SAS!
Facultatea noastra reprezinta un loc al renasterii, al redefinirii, al cresterii si dezvoltarii noastre, dar si al memoriei colective. Si aceasta ne diferentiaza de alte institutii similare din societatea romaneasca, caci SAS reprezinta un punct de reper pentru istoria sociologiei si a asistentei sociale romanesti.
Traditia si prestigiul facultatii noastre, cat si misiunea si valorile statuate de decenii, dar mai ales oportunitatile pe care aceasta le deschide in viata, ne onoreaza si ne asigura tuturor o traiectorie si o siguranta pe care le putem valorifica la maxim.
Dragi absolventi, facultatea noastra, facultatea voastra are nevoie de voi, de marturiile voastre, ca astfel povestea noastra sa treaca mai departe, peste generatii, peste timp. John Lennon, esenta spiritului Beatles, spunea: „un vis pe care-l visezi singur e doar un vis. Un vis pe care-l visam impreuna e o realitate.”
Si e firesc sa fie asa, caci noi cu totii suntem SAS!
Sunt convins, cunoasteti multe teorii, ati obtinut abilitati profesionale importante, insa, astazi n-am sa vorbesc despre toate acestea, ci despre viata si reusita in viata.
Un sportiv celebru afirma candva: „campionii nu se nasc in salile de sport. Campionii sunt facuti din ceea ce au mai adanc sadit in ei: o dorinta, un vis, o chemare.” Desigur, nu este suficient sa mergi la sala de sport pentru a deveni campion, cum frumos spunea The Greatest, marele Cassius Clay caci despre el este vorba. Si la fel de adevarat este faptul ca nu este suficient sa termini o facultate pentru a reusi in viata, dar este o conditie absolut necesara.
Reusita in viata, in profesie se bazeaza pe un proiect personal, pe un Vis ce reprezinta proiectia mentala a unei dorinte de a fi, de a face, de a deveni ceva sau cineva. Realitatea sociala are la baza asemenea proiectii cognitiv-emotionale, asemenea proiectii mentale, asemenea proiectii sufletesti.
Si de acea va indemn pe toti sa va construiti visuri marete, visuri realizabile si mai ales visuri cu insemnatate sociala, caci Visul este ca o harta ce-l ajuta pe cel care nu se instraineaza de structura sa sufleteasca.
Dragi absolventi, credeti in voi si credeti in visurile voastre. Faceti tot ce depinde de voi ca acestea sa devina realitate. Iar atunci cand simtiti ca ati obosit, amintiti-va cuvintele marelui sportiv: „am urat fiecare minut de antrenament, dar mi-am zis: Nu renunta. Sufera acum si traieste restul vietii ca un campion”, a spus cel ce avea sa fie declarat, peste ani, sportivul secolului.
Stiu ca uneori priviti cu ingrijorare spre ziua de maine, dar mai stiu ca puteti gasi resursele necesare pentru a tine drumul drept, si de aceea va indemn pe toti sa aveti idealuri inalte si sa nu abandonati visurile inimii voastre.
Daca astazi, aici, prin forta destinului, ne aflam in fata voastra, este pentru ca la vremea noastra am crezut in SAS, este pentru ca aici ne-am regasit, este pentru ca aici am indraznit sa visam.
In acelasi timp, trebuie sa stiti, iar părinții voștri pot depune marturie in acest sens, ca viata este construita din realizari si esecuri, din cautari si regasiri de sens, din pierderi si cresteri launtrice, din pasiuni, din sentimente, dar mai ales din visuri si teluri inalte.
Iar atunci cand veti traversa vai intunecate, amintiti-va ceea ce Albert Camus spunea: „in adancurile iernii, am invatat ca in mine este o vara invincibila”, si astfel veti putea trece mai usor peste incercarile vietii.
Sper ca in drumurile voastre de aici inainte, facultatea noastra, facultatea voastra sa reprezinte un popas al aducerilor aminte, si astfel sa putem construi o punte peste generatii, peste timp, fie ca vorbim de sociologi, de asistenti sociali, de antropologi sau de specialisti in resurse umane.
Cred, suntem o comunitate mult prea mare si mult prea puternica pentru a ne limita la visuri mici.
Dragi prieteni, credeti cu tarie in puterea visurilor voastre! Este un act de credinta, de viziune, de caracter!
Si e firesc sa fie asa, caci voi cu totii sunteti SAS!
Australianul Nick Vujicic spunea: “cand esti ispitit sa-ti abandonezi visurile, mergi mai departe inca o zi, inca o saptamana, inca o luna, inca un an. Vei fi uimit sa vezi ce oportunitati apar atunci cand refuzi sa te dai batut”.
Şi, la urma urmei, de ce nu ati crede asta? Doar sunteti absolventi ai Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala!
Va multumesc si va asigur de aceleasi eterne sentimente!
Visati maret, e dreptul vostru!
Discurs Gala Națională a Excelenței în Asistență Socială, ediția 2017
Bună seara și La Mulți Ani tuturor colegilor mei asistenți sociali!
Când am plecat de acasă, băiatul meu mi-a spus: “te rog să nu te iei în serios pe scenă”!
Mă bucur mult să vă revăd, căci în orice parte a sălii m-aș uita nu văd altceva decât priviri prietenoase. Și vă mulțumesc pentru prietenia dumneavoastră!
O să vă fac o mărturisire, dar mai întâi o să vă rog să-mi spuneți câți dintre dvs ați fost vreodată-n viață foarte emotionați? Dați-mi un semn, clipiți din ochiul stâng… Așa de mulți? Înseamnă că mă înțelegeți perfect în această seară…
Nu de mult am ascultat prelegerea lui Kit Fine ținută la Tedx New York, un filosof și un matematician celebru ce vorbea despre importanța numerelor în viața noastră. Și-atunci m-am întrebat retoric care este legătura magică dintre sistemul numerologic zecimal și însăși Gala noastră. Căci, se pare, ne place sau nu, întreaga noastră existență stă sub semnul matematicii. Iar în acest sens, Pitagora spunea: “numerele reprezintă esența lucrurilor, iar universul este un sistem ordonat și armonios de numere și raporturi numerice.”
Când am organizat prima ediție a Galei Naționale a Excelenței în Asistență Socială, nu m-am gândit că vom ajunge atât de departe.
Așadar a fost o prima ediție, iar numarul 1 înseamnă totdeauna începutul. Mă gândeam atunci că va fi o singură ediție prin care vom celebra 20 de ani de la absolvirea primei promoții de asistenți sociali și 10 ani de la reglementarea profesiei de asistent social în România. Dacă inițial m-am gândit că e o întâmplare, succesul și emoțiile din acea seară magică ne-au determinat să mergem mai departe. A fost o seară pe sufletul Amfitrionului nostru care a reușit ca prin sensibilitatea-i cunoscută să transforme seara într-o seară de poveste!
A urmat ediția a doua, iar numarul 2, spun numerologii, înseamnă colaborare, muncă în echipă și echilibru, și-atunci am început să înțeleg că nimic nu este întâmplător. S-au întâmplat lucruri extraordinare atunci, ne-am mutat la Ateneul Român, ni s-a alăturat un artist celebru, Gheorghe Zamfir – Regele Naiului, și tot atunci împreună am câștigat, pentru totdeauna sper, un Ambasador al Excelenței în Asistență Socială, căci dacă nu Andreea atunci cine doamnelor și domnilor?
A urmat apoi ediția cu numărul 3, o cifră magică, fundamentală, divină. O ediție greu încercată, dar reușita a fost pe măsura încercărilor, pe care dvs nu le știți, și nici eu nu vi le voi spune, căci cifra 3 ascunde și multe mistere prin însăși esența sa. Am lansat și o carte cu poveștile de viață ale asistenților sociali. Și-am transformat seara într-o poveste, într-un Vis… și-am început să cred că e destin! Ne-au fost alături Alexandru Tomescu cu celebra vioară Stradivarius, Daniela Nane cu Ștergarul, prietenii de la Proconsul și evident Ambasadorul Excelenței în Asistență Socială, căci sincer vă spun o ediție fără ea nici că se putea!
Și iată-ne la ediția cu numărul 4, alături de Andreea, de Ion Caramitru, de Horațiu Mălăele, de Adrian Naidin, de Daniel Leș cu roata olarului, iar la final vor intra pe scenă, în aplauzele dvs, bărbații Holograf. Căci cifra 4 semnifică plenitudinea universului, solidul, sensibilul! Deja totul e mai mult decât o simplă întâmplare, mai mult decât o colaborare, mai mult decât o poveste, mai mult decât un Vis… chiar mai mult decât un destin… începem doamnelor și domnilor, stimați invitați, dragi prieteni, ca împreună să scriem istorie! Iar în această seară lansăm o istorie în imagini a Galei Naționale a Excelenței în Asistență Socială, un album foto ce redă trăiri, sentimente, emoții din timpul edițiilor anterioare. Un album foto în ediție limitată ce va rămâne în istoria CNASR, în istoria Galei, în istoria campaniei noastre de valorizare și promovare a profesiei de asistent social. Un album foto în viziunea graficianului Mircea Negru, după o idee a subsemnatului!
Vă mulțumesc că sunteți părtași la povestea noastră, povestea asistenților sociali, și vă invit să rămâneți alături de noi și la următoarele ediții, pe întreg sistemul zecimal al Galei, căci urmează, firește, edițiile cu numerele 5, 6, 7, 8 și 9…. iar aceste numere nu sunt simple numere, ci ele reprezintă atât pentru mine, cât și pentru mulți colegi ai mei, cuvintele de împlinire pe care inima nu le poate rosti!
Știu deja cum va arăta ediția cu numărul 5… va fi o ediție magistrală, căci numărul 5 reprezintă unificarea, unirea principiului ceresc cu cel pământesc… Dar mai multe vă voi spune la anul, sau până atunci… Mă gândesc!
Am să vă spun însă semnificația cifrei 0, cifra ce conține abisurile și năzuințele sufletului nostru, iar dacă am ajuns astăzi aici la ediția cu memorabilă cu nr. 4, iar la anul vom ajunge la ediția magistrală cu nr. 5, și tot așa până la capăt, este pentru că 0, cifra sufletului este atât de puternică încât poate să rupă până și zăgazurile cerurilor! Căci 0 reprezintă veșnicia!
Vă mulțumesc și vă doresc o seară, dar și o Viață, pe măsura sufletului dvs!
Discurs festivitate început de an universitar 2016 – 2017:
Dragi studenți, țineți drumul drept!
Înainte de orice vă urez bine ați venit la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială! Și-n egală măsură vă mulțumesc că ați ales facultatea noastră, facultatea ce pregătește oameni de viitor! Căci SAS reprezintă nu doar destinație ci și punct de plecare în viață!
Probabil, vă așteptați să vă povestesc despre facultate, despre bibliotecă, despre cursuri… Poate despre laboratoare, despre clubul social sau despre posibilitățile de petrecere a timpului liber și… poate despre Cișmigiu.
Desigur, vă așteptați să vă spun cât de pregătiți și cât de prietenoși sunt profesorii din facultate, sau să vă povestesc despre programele de master și doctorat care vă așteaptă după licență.
Nu, n-o să vă spun nimic din toate acestea… Nu pentru că nu ar merita, ci pentru că știu cât de documentați și cât de entuziasmați sunteți de viața de student, de facultate și de perspectivele pe care aceasta vi le oferă, fie că ați ales să studiați sociologia, asistența socială, antropologia sau resursele umane.
O să vă spun în schimb că, în viață, e bine să țineți drumul drept și să nu vă abateți de la alegerea pe care ați făcut-o! Căci, probabil, cei mai mulți dintre voi ați optat în cunoștință de cauză, ați ales cu inima, ați ales în funcție de structura voastră sufletească și poate în funcție de visurile și idealurile voastre.
Dar, pentru a deveni ceea ce vă doriți aveți nevoie de educație, de răbdare, de concentrare, de experiențe formatoare, de schimbări de mediu, poate chiar de mici suferințe și eșecuri.
Îmi amintesc cum, în primul an universitar, străbăteam zilnic drumul spre facultate, din zona în care locuiam cu chirie în București, ocolind cu metroul pe la Gara de Nord și apoi mergând pe jos 2-3 km până la facultate.
Am repetat acest traseu câteva luni de zile chiar și atunci când am aflat de existența unui troleibuz care m-ar fi putut aduce pe un traseu mai scurt la sediul facultății…. totuși repetam traseul vechi dintr-un atașament irațional față de drum. Dar, acel traseu m-a învățat faptul că în viață e bine să fim determinați, să fim loiali scopului nostru, să avem încredere în noi înșine și să ținem drumul drept.
Mai ales noi cei care am venit din provincie în București! Pot să vă spun că și în această dimineață tot pe același drum am venit… Căci acest traseu a rămas în memoria mea ca fiind „drumul drept”! Dar vă asigur că și colegii noștri din București au drumurile lor preferate…
În continuare, vă rog să-mi permiteți să vă spun trei povești care au legătură cu educația și cu începuturile de drum în viață. Îmi plac poveștile de succes pentru că au în spatele lor voința de a merge mai departe.
Vara aceasta am citit o poveste foarte interesantă, despre un băiat din Gorj care despre copilăria sa, ne povestește astfel: “când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine, profesori și copii, eram numit prostul clasei, mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât, și că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns, și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar: ‘Tu ești un geniu.’ Iar eu am început să fiu.”
Cu siguranță nici eu, și nici voi, nu ne-am fi gândit că celebrul actor Horațiu Mălăele a trecut prin astfel de suferințe, dar iată cât de mult contează ca în viață să avem puterea să transformăm dezavantajele în avantaje și să ținem drumul drept!
O altă poveste care m-a fascinat este cea a unui băiat care, într-o zi, venind acasă de la școală îi întinde mamei sale un plic sigilat ce conținea o scrisoare trimisă de conducerea școlii.
Mama sa a luat scrisoarea iar după câteva secunde, cu lacrimi în ochi i-a citit băiatului următoarele: ”Fiul dumneavoastră este un geniu. Şcoala noastră este prea mică pentru el şi nu are suficienţi profesori care să-l înveţe. Vă rog, ocupaţi-vă dumneavoastră de el”.
Cu timpul, fiul a ajuns unul dintre cei mai cunoscuți savanți, unul dintre cei mai mari inventatori ai lumii… de numele său se leagă becul cu filament și nu doar. Invențiile sale au schimbat lumea și a fost declarat “Omul Mileniului”!
Peste 23 de ani, la o vreme după ce mama sa se stinsese din viață, întâmplător Thomas Edison, căci despre el este vorba, găsește într-un sertar o scrisoare frumos împăturită. A citit-o și a rămas uimit. Scrisoarea pe care mama sa o citise atât de înălțător suna, în realitate, cu totul altfel: “Fiul dumneavoastră este bolnav mintal. Nu-i vom mai permite să intre în școala noastră”.
Tânărul Edison era hiperactiv, parțial surd și considerat cel mai prost din clasă, iar pentru a nu compromite școala la care învăța, profesorii i-au trimis acea scrisoare mamei sale.
Dar, mama sa a intuit cine era micul Thomas și astfel, prin educație, l-a transformat în genialul Edison de mai tărziu, așa cum însuși inventatorul mărturisește într-una din scrisorile sale: “Mama a fost cea care m-a format. Avea foarte multă încredere în mine, iar eu simţeam că nu trebuie sub niciun chip să o dezamăgesc.”
Fără mama sa, Edison nu ar fi fost Edison, iar fără Edison viața omenirii ar fi arătat cu totul altfel.
Poate unii dintre voi vor merge pe drumul antreprenoriatului, iar a fi antreprenor nu este un lucru ușor. De aceea, voi încheia printr-o poveste despre ce înseamnă să fii pe cont propriu.
Este povestea unui om de afaceri îngropat în datorii și care nu reușea cu nici un chip să depășească situația falimentară în care se afla.
La un moment dat, cum stătea îngândurat, cu capul în mâini, pe o bancă într-un parc, din senin, în fața sa a apărut un bătrânel care, după ce a ascultat problemele omului nostru, i-a completat acestuia un cec de 500.000 $ cu rugămintea ca peste un an de zile să se întâlnească din nou în același loc pentru a-i înapoia banii. Omul de afaceri a fost uimit să vadă că ținea în mână un cec semnat de John D. Rockefeller, unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri de la vremea aceea.
A plecat spre casă plin de încredere, avea o soluție să-și plătească datoriile. Dar, nu a făcut acest lucru. A pus cecul într-un seif. Faptul că avea acei bani pe care oricând îi putea folosi i-a redat încrederea, puterea și optimismul să-și salveze afacerea, a negociat contracte, a realizat vânzări mari și, în doar câteva luni de zile, firma sa a revenit pe profit.
Peste un an de zile s-a întors bucuros în parc pentru a înapoia cecul neâncasat bătrânului Rockefeller, dar și pentru a-i mulțumi și povesti cum a reușit să redevină un om de faceri de succes.
Bătrânul a apărut la momentul convenit, dar discuția nu a mai avut loc întrucât a apărut o asistentă medicală care l-a luat de mână pe bătrân spunând: “Mă bucur că l-am prins. Sper că nu v-a deranjat. Mereu iese de la azil și le spune oamenilor că este John D. Rockefeller”, și-a plecat cu bătrânul ținându-l de braț.
Omul de afaceri a rămas uimit. Un an întreg încheiase afaceri și contracte, cumpărase și vânduse, convins fiind că are 500.000 $ în propriul seif, pe care îi putea folosi oricând la nevoie.
Atunci și-a dat seama că viața sa se schimbase radical datorită încrederii în sine, încredere ce l-a ajutat să depășească situația limită în care se afla, căci aici este vorba nu de bani reali sau virtuali, ci de încrederea în forțele proprii.
Iată cât de importantă este puterea minții noastre! Celebrul filosof Blaise Pascal spunea: ”realizările noastre de astăzi reprezintă suma gândurilor de ieri. Ești astăzi acolo unde te-au adus gândurile tale de ieri și te vei afla mâine acolo unde te vor duce gândurile tale de astăzi!”
Cred, este important ca în viață să fructificați circumstanțele, să simțiți și să valorificați întâmplările, oportunitățile speciale, să practicați ceea ce Robert K. Merton numea “efectul Matei”, al “avantajului cumulativ”, definit ca o creștere progresivă a avantajelor, inițial cu valoare simbolică, devenind, în timp, uriașe!
Este important să nu vă pierdeți crezul, să nu vă pierdeți motivația și să țineți drumul drept! Să aveți încredere în voi înșivă și să aveți încredere în destinul vostru!
Așadar, fiți hotărâți, fiți demni, fiți încrezători, fiți curajoși! Fiți siguri că, dacă ați ales cu inima, ați ales și cu mintea. Căci nu există nicio contradicție între cele două.
Țineți drumul drept, iar o dată ajunși la facultate veți putea găsi uși deschise la birourile noastre, pentru ca împreună să putem să reușim.
Iar în restul timpului pe care nu-l petreceți fizic în facultate, ne găsiți pe resorturile social media ale facultății, căci paginile noastre de facebook, instagram sau twitter sunt dornice să primească cât mai multe like-uri și câți mai mulți urmăritori.
Vă mulțumesc pentru atenție si nu uitați: Țineți drumul drept!
Doru Buzducea
Decan
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Universitatea din București
Discurs ceremonie: 50 de ani de la reinstituționalizarea învățământului sociologic în România
Stimate Domnule Rector,
Domnule Președinte al Senatului Universității din București,
Stimate Domnule Academician Cătălin Zamfir,
Doamnelor și domnilor Profesori,
Stimați invitați
Mă simt onorat și în același timp emoționat să particip la acest eveniment de celebrare a sociologiei românești. Sunt în sală profesorii noștri care ne-au marcat cariera profesională, îi salut și le mulțumesc pe această cale!
Sunt, de asemenea, emoționat pentru că aici, în fața dumneavostră, prin forța destinului, port cu mine responsabilitatea de Decan al Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București.
Astăzi, aici, nu voi vorbi mult, din respect pentru reprezentanții generației eroice a științelor sociale prezenți în sală și care pot spune povestea trăită a sociologiei românești.
Facultatea noastră, poate, mai mult decât alte facultăți de profil din țară, este, cum s-ar spune, un “loc al memoriei colective” atât pentru sociologie cât și pentru asistență socială, și acest fapt mă umple de mândrie dar mă și responsabilizează foarte mult.
Eu nu fac parte, evident, din generația care a cunoscut desființarea instituțională a sociologiei. Dar, fac parte din generațiile care, după 1989, s-au putut bucura de o nemărginită libertate a cercetării sociale tocmai pentru că, acum 50 de ani, s-a petrecut această renaștere a sociologiei pe care o sărbătorim astăzi.
Între Școala lui Dimitrie Gusti, de acum deja mitică, și științele sociale de astăzi, avem iată o istorie a reinstituționalizării sociologiei asupra căreia, evenimente precum cel de astăzi, ne permit să ne aplecăm cu afecțiune și să o înțelegem la adevărata sa valoare. Este istoria pe care noi o știm de la profesorii noștri, de la cursuri sau din cărțile lor. Tocmai datorită lor, am convingerea, științele sociale, la noi, nu au trebuit reinventate după 1989.
Sigur, acum 50 de ani, sociologii generației despre care vorbim au practicat sociologia în condiții mai puțin prielnice. Dar, faptul că au ales să facă tot ce s-a putut, chiar cu aceste restricții ne permite nouă astăzi să practicăm cercetarea științifică atât în sociologie, cât și în asistența socială, așa cum vrem și, de ce nu, așa cum, poate, și-ar fi dorit și domniile lor!
Ca profesioniști, suntem produsul propriei voințe, dar suntem în foarte mare măsură produsul istoriei domeniului nostru, al muncii și al eforturilor înaintașilor noștri. În acest sens, volumul ce se lansează astăzi, “Sociologia rediviva”, este o formă de a capitaliza memoria științelor sociale și de a o transmite generațiilor viitoare, felicitări coordonatorilor!
În final, vă mulțumesc pentru invitație și vă transmit omagiile mele și ale instituției pe care o reprezint astăzi aici!
La Mulți Ani și viață lungă tuturor!
Doru Buzducea,
Decan
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Universitatea din București
Mesaj bal absolvenți 2016
Dragi absolventi,
În primul rând trebuie să vă mulțumesc pentru invitația de a participa și la balul vostru de
absolvire. În al doilea rând, cu toții trebuie să vă mulțumim pentru implicarea voastră în organizarea ceremoniei de absolvire. A fost extraordinar, sunt mândru de voi. Cu toții suntem mândri de voi!
Acolo, în acea zi în care mulți se asteptau să plouă, voi ați pornit motoarele facultătii, motoarele afective! Pentru că Universitățile nu trebuie detonate, cum cred unii! Ele trebuie umanizate! Cu toții am fost atunci ca o imensă sferă de emoții pozitive! Și n-a plouat, ba din contră a răsărit soarele și am avut parte și de curcubeu. Am demostrat că, împreună, se poate!
Pentru voi și pentru acea zi minunată, avem datoria să ducem curcubeul mai departe generațiilor viitoare! Avem datoria de a ține pornite motoarele emoționale ale facultăti! Studenții nostri au nevoie să prindă aripi și să zboare, iar emotiile pozitive sunt cel mai bun combustibil pentru zbor.
Nu vrea sa fiu impocrit, n-am venit aici la voi pe jos – cum s-ar spune n-am călcat pe firul ierbii – am venit în zbor, cu-un motor și vă doresc succes în viață tuturor!
Discurs ceremonie Absolvenți 2016
Urcați-vă pe casă!
M-am tot gândit ce aș putea să vă transmit, într-un asemenea moment important pentru voi. Am trecut și eu printr-un astfel de eveniment și-am trăit emoțiile despărțirii de colegii și profesorii mei, am trăit ca și voi incertitudinile legate de viitor, dar am trăit și bucuria revederii din toamnă, la master și sper ca și voi să retrăiți o astfel de bucurie! Astăzi, și pentru mine este un moment emoționant, este pentru prima dată când vă vorbesc din poziția de decan al Facultății, statut care mă onorează și mă responsabilizează deopotrivă. Profit de acest moment frumos să mulțumesc public domnului Rector Mircea Dumitru pentru șansa și onoarea ce mi-a acordat-o, aceea de a mă numi decan al Facultății de Sociologie și Asistență Socială!
Să vă spun oare că sociologia, antropologia, resursele umane și asistența socială sunt domenii importante pentru societate? N-o s-o fac, știți deja acest lucru, ați auzit-o de atâtea ori încât aș putea să vă plictisesc spunându-v-o din nou. Să vă spun concret ce vă așteaptă pe piața muncii? Aș putea să greșesc. Societatea a devenit atât de lichidă, cum spunea Zygmunt Bauman, încât atunci când o „luăm la bani mărunți”, adesea previziunile ni se scurg printre degete. Desigur, aș putea să vă spun multe, dar astăzi, aici, în fața voastră, chiar dacă este un moment plin de emoție pentru noi toți, permiteți-mi să nu mă iau prea în serios.
Așa că, am decis să vă spun o poveste, povestea unui copil din nordul Olteniei, o poveste reală care, până la urmă, poate fi și povestea voastră, sper! Când era mic, acest băiat, căuta să stea mereu cu copiii mai mari decât el și nu voia să meargă la grădiniță, nu-i plăcea să stea cu copiii de vârsta lui. Ca să-l convingă să meargă totuși la grădiniță, mama sa a discutat cu educatoarea să-l lase să stea cu sora lui, la grupa mare. Dar directorul școlii a observat “ciudățenia” și i-a despărțit. Atunci, în pauză, băiatul și-a convins sora să fugă împreună spre casă. A luat-o de mână și au pornit amândoi în goană, într-un moment de neatenție a cadrelor didactice. Copiii din școală au observat primii, au dat alarma, cum era și firesc, iar, în final s-au trezit cu o gloată de urmăritori formată din cele două doamne educatoare și colegii de grădiniță. Pe drum, în goana lor nebună, sora și-a pierdut căciula pe care au recuperat-o urmăritorii.
Ajunși în curtea casei, băiatul din povestea noastră n-a vrut să se dea prins, ci s-a urcat în vârful casei, escaladând un burlan. Lumea, părinții, educatoarele, colegii de grădiniță, vecinii, cu toții încercau să-l convingă să coboare de pe casă și cu greu l-au convins să o facă, după ce l-au asigurat pe băiat că va rămâne cu sora lui la grupa mare. Și așa au rămas amândoi, la grupa mare!
Acum, la sfârșit trebuie să va spun și morala acestei scurte povești:
Căutați compania oamenilor mari, compania oamenilor de la care aveți ce învăța, compania oamenilor care vă tratează ca egali, ca parteneri, chiar dacă, teoretic, sunt „mai mari” și mai „celebri” decât voi. Apoi, puneți umărul să schimbați realitatea atunci când aceasta nu vă convine și nu așteptați să o schimbe alții, care în eventualitatea că o vor face, este foarte probabil s-o schimbe după chipul și asemănarea lor și nu după chipul și asemănarea voastră. Ajutați-i pe cei aflați în nevoie, pentru că altruismul este una dintre trăsăturile cele mai nobile ale ființei umane, și să nu faceți precum băiatul nostru din nordul Olteniei care nu s-a întors după căciula soră-si.
Mergeți la grupa mare, urcați-vă pe casă, înălțimea schimbă perspectiva, lucrurile pot părea cel puțin altfel din vârful casei. Până la urmă, fiecare dintre noi are casa sa simbolică pe care trebuie să urce, și de aceea sper ca fiecare dintre voi să găsiți calea, drumul pe care să urcați în viață! Acum mă adresez părinților dumneavoastră: lăsați-i să urce pe casă! La urma urmei au scăpat de școală, lăsați-i să viseze, aveți încredere în ei iar ei vor simți suportul dumneavoastră! Vor trece, astfel, peste momentele grele și vor reuși.
Iar, peste ani, unul dintre ei, dintre cei prezenți aici la această ceremonie, unul dintre cei care vor avea curajul să se urce pe casă, sunt sigur că va ajunge aici la microfonul acesta, pentru a vorbi generațiilor viitoare! Am uitat însă să vă spun ceva, o să vă spun acum la sfârșit, băiatul acela care a fugit de la grădiniță și care s-a urcat pe casă este cel care vă vorbește acum. Dar, la fel de bine, sunt sigur, puteți să fiți și voi! Tocmai de aceea, vă urez tuturor, în egală măsura, succes în viață și să ne revedem cu bine!
Urcați-vă pe casă!
Discurs Gala Nationala a Excelentei in Asistenta Sociala 2016
Buna seara Andreea, buna seara tuturor….
Sunt mandru si onorat de faptul ca peste 800 de inimi bat la fel, in aceasta seara, la Ateneul Roman, pentru un scop comun: promovarea si valorizarea profesiei de asistent social.
Va multumesc pentru prietenia dvs.!
Sunt recunoscator partenerilor si prietenilor ale caror solutii financiare au facut posibila prezenta noastra aici, si in acest an. Multumesc dlui Alexandru Tomescu, un artist desavarsit si magician al viorii Stradivarius, pentru faptul ca in aceasta seara a coborat muzica clasica printre noi pamantenii, actritei Daniela Nane pentru momentul poetic de exceptie, prietenilor de la Proconsul care, sunt sigur, vor incheia seara intr-un mod magistral.
Peste toate aceste multumiri, gandul si recunostinta noastra se indreapta catre o Doamna care, in fiecare an, a dat stralucire si maretie intalnirlor noastre, o Doamna coborata parca din mitologia antica: Andreea Marin….Ambasadorul Excelentei in Asistenta Sociala!
Este pentru prima data cand atat de multe oficialitati ne onoreaza cu prezenta in 20 de ani. Aveam de transmis un Vis al asistentilor sociali domnului Ministru al Educatiei, dar din pacate nu a amai ajuns in mijlocul nostru, treburile administrative si dregatoriile tarii l-au tinut departe de noi, dar ii rog pe colegii dansului din minister sa-i transmita Visul asistentilor sociali din Romania de a avea o Scoala Doctorala in Asistenta Sociala! In egala masura aveam un Vis de transmis si doamnei ministru de resort, dar si de aceasta data lipseste din mijlocul nostru. Va rog transmiteti doamnei minsitru Visul asistentilor sociali de a reda gloria si splendorile din perioada interbelica aceste profesii!
Albumul Asistenta Sociala: o chemare, o misiune, un destin, Contine povestile de succes a 30 de asistenti sociali, oameni de succes in viata si profesie, ce transmit convingerea ca se poate atinge excelenta si in asistenta sociala. Ii rog sa se ridice in aplauzele dvs, pentru a-i cunoaste, merita….in acest context multumesc si artistului grafician care a dat frumusete cartii – dnei Claudia Tache…..dar si editurii Art care a facut posibila materializarea acestui album, incredintandu-ne cea mai eleganta si mai rafinata sigla din cate am intalnit pana acum, sigla editurii Art!
Doua teme mari strabat aceasta carte: Visul si Credinta. Sa stiti ca intre arta si asistenta sociala exista multe asemanari. De pilda, se spune ca Visul celebrului sculptor Constantin Brancusi, pe care cu totii l-am celebrat luna trecuta, a fost sa zboare, de unde si formele sublime, fluide ale creatiilor sale (Pasarea Maiastra, Muza adormita, Domnisoara Pogany). Visul asistentului social din Romania este acela de a putea sa-si indeplineasca misiunea: aceea de a-l ajuta pe cel cazut! A doua tema este credinta! Credinta in profesie si credinta in Dumnezeu. M-am bucurat sa constat la majoritatea autorilor importanta credintei in viata si profesie! Fiecare dintre noi purtam in fiinta noastra, in mod implicit sau explicit, Credinta!
Aparitia acestei carti face parte dintr-o campanie mai mare inceputa de CNASR care a debutat la Institutul Cultural Roman cu lansarea Manifestului Asistentului Social. Atunci un prieten ma intreba: daca vom reusi in demersul nostru? Ceea ce i-am raspuns atunci, va raspund si dvs prin faptul ca acum peste doua mii de ani a existat pe lume un tanar Alexandru, foarte ambitios si care a vut un Vis, a avut o viziune. Si chiar daca s-a nascut intr-o tara mica si saraca a ramas in istorie cu numele de Alexandru cel Mare. In copilarie visa sa cucereasca lumea, ceea ce a si reusit, prin ambitie, tenacitate, o buna strategie si generali foarte bine pregatiti! Insa de la Alexandru cel Mare incoace lumea s-a schimbat iar cuceririle de astazi se desfasoara altfel, caci asa cumVictor Hugo spunea: “exista un singur lucru mai puternic decat toate armatele lumii: o idee careia i-a venit vremea”… Cred ca a venit vremea sa redam demnitatea asistentului social!
Va invit pe toti sa avem o idee comuna, un vis comun: valorizarea si respectarea profesiei de asistent social in Romania. Poate fi o realitate a zilei de maine! Si nu uitati: cand Alexandru cel Mare a avut un Vis, a avut o viziune, iar acea viziune l-a cuprins, a cucerit intreaga lume. Atunci cand si-a pierdut viziunea, cand si-a pierdut visul, a pierdut totul. Cand David a avut un vis, o viziune, o credinta, l-a infrant pe Goliat, dar cand si-a pierdut visul, cand si-a pierdut credinta, a pierdut totul! Indrazniti si avantati-va cat de sus va poate duce imaginatia, si-apoi prin credinta, urmati-va Visul, oricare ar fi acela, Visul inimii Dvs!
Gala Nationala a Excelentei in Asistenta Sociala 2015
Multumesc tuturor partenerilor si prietenilor care au facut din Gala Nationala a Excelentei in Asistenta Sociala un eveniment grandios!
Multumiri speciale doamnei Andreea Marin care, in seara Galei, a stralucit mai puternic si mai intens ca un star hollywoodian, precum si Maestrului Gheorghe Zamfir care a coplesit intreaga sala!
Scrisoare deschisă către toți asistenții sociali
„Nu abandonați drumul vostru, priviți cu speranță și credință spre viitor!”
Dragi colegi asistenți sociali,
Reînfiinţarea învăţământului superior în asistenţă socială în anii ’90, ne-a dat încredere în noi înșine, dar și în chemarea noastră, iar de atunci și până astăzi mii de tineri au pornit entuziaşti pe acest drum. România nu avea să mai fie ţara orfelinatelor mamut şi a condiţiilor degradante de îngrijire. Pentru cei mai vulnerabili dintre concetăţenii noştri, această nouă etapă reprezenta promisiunea recâştigării demnităţii şi libertăţii individuale, precum şi vindecarea unor suferinţe mult prea greu de îndurat în singurătate şi izolare.
Astăzi, asistenţii sociali, cuprinşi de propria disperare, riscă să-și piardă încrederea în utilitatea activităţii și a profesiei lor, în puterea vindecătoare a grijii, în capacitatea de a schimba în bine suferința omului.
Cei ce s-au dăruit acestei profesii se întreabă, cu just temei, ce a mai rămas din asistenţa socială românească?De ce profesioniștii domeniului și-au pierdut entuziasmul și optimismul în legătură cu practicarea profesiei?
Zi de zi, asistăm pasiv la devalorizarea publică a profesiei noastre. Cei care conduc astăzi destinele societății românești, cei care elaborează și promovează politicile publice și politicile sociale trebuie să facă urgent o analiză competentă și responsabilă, în folosul întregii societăți, a stadiului actual al activităților de asistență socială, dar și a prestigiului, competențelor și utilității asistentului social.
În administraţiile publice, sub povara îndatoririlor preponderent administrative şi a exigenţelor legale, asistenţii sociali se simt deposedaţi de pregătirea lor profesională, transferîndu-li-se, cu sau fără voie, sentimentul inutilității profesionale. Devin simpli executanți ai reglementărilor în vigoare şi sunt trataţi cu lipsă de respect şi consideraţie prin asigurarea unor condiţii de muncă şi salarii inumane și indecente!
În mediul privat, asistentul social este mai degrabă „căutător de aur” şi raportor eficient, îngrădit în activitatea sa de sutele de formulare de întocmit şi de semnat.
Asistenţa socială nu s-a născut însă în birourile administraţiilor publice, ci în comunitate, în relaţia cu beneficiarii, din grija faţă de nevoile şi problemele celor mai vulnerabili de lângă noi!
Dragi colegi asistenți sociali, a venit momentul să ne întoarcem cu încredere la valorile de bază ale profesiei noastre şi să ne (re)câştigăm credibilitatea publică. Vocile disparate şi slăbite ale asistenţilor sociali trebuie să devină una singură, puternică şi coerentă care să facă auzită utilitatea socială şi economică a profesiei noastre! Expertiza asistenţilor sociali nu poate fi înlocuită de a niciunui alt profesionist! Asistență socială fără asistenți sociali nu este posibilă!
Ignoranţa politică și administrativă cu care este tratată profesia noastră se reflectă și în situaţia dramatică a miilor de copii abandonaţi, abuzaţi şi exploataţi, a familiilor care trăiesc în sărăcie, a tinerilor fără un loc de muncă, a persoanelor cu dizabilităţi sau a vârstnicilor uitaţi în instituţii.
Când am ales să devenim asistenţi sociali am avut un vis: acela de a contribui la schimbare prin dăruire şi profesionalism! Să nu ne abandonăm visul, ci împreună, să pornim spre (re)cucerirea lui! Australianul Nick Vujicic, spunea: ”când ești ispitit să-ți abandonezi visurile, mergi mai departe încă o zi, încă o săptămână, încă o lună, încă un an. Vei fi uimit să vezi ce oportunități apar atunci când refuzi să te dai bătut.”
În încheiere vă destăinuim faptul că la una dintre întâlnirile prin țară cu filialele CNASR, mai exact la Sibiu, un coleg asistent social, Tudor Matei Costea ne spunea: “chiar dacă mai suntem puțini în sistem, doar 5000, trebuie să știți că la nevoie toți ceilalți 30000 care am absolvit asistența socială ne vom mobiliza, indiferent pe unde om fi, și vom pune umărul pentru obținerea scopului comun: promovarea și valorizarea profesiei de asistent social”!
Dragi colegi asistenți sociali, vă cerem să nu abandonați drumul vostru, să priviți cu speranță și credință spre viitor, și astfel, împreună, vom urca muntele spre a putea privi dincolo de vârf!
Doru Buzducea
Președinte Colegiul Național al Asistenților Sociali din România
Cristian Roșu
Secretar Executiv Colegiul Național al Asistenților Sociali din România
